PROCLAMAȚIA DE LA TIMIȘOARA. PUNCTUL 8.

 

Dacă românii ar fi susținut această Proclamație și în special acest Punct 8, document excepțional apărut în 12 Martie 1990, altfel ar fi fdost situația țării în acest moment. Din nefericire cetățenii României, in marea lor majoritate au căzut în capcana intinsă de acest funest Ion Iliescu care a spus imediat după apariția documentului că Timișoara vrea să se rupă de țară asmuțindu-i astfel pe români, ca un veritabil activist comunist-bolșevic, împotriva timișorenilor și implicit împotriva Proclamației. Dar niciodată nu-i prea târziu să se facă dreptate. Mișcarea „Focul Dacic”  va cere activarea Punctului 8. Sunt încă destui comuniști notorii care sunt plasați în funcții cheie în Stat.

Iată textul Punctul 8.

„Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice liă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viata politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Pânaă la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști, candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționață viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vietii culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instițutiilor democratice și clarificării poziției ideologice a fiecaruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoștință de cauză, cu cărțile pe față”.